Are sens sa te convingi sa crezi ceva ce poate fi sau nu adevarat? Unde trasezi o limita?

Ce defineste adevarul? Este adevarul o calitate externa, complet independenta de observator? Daca realitatea este complet independenta de tine, externa si obiectiva, atunci poti spune ca adevarul este in intregime in afara ta. Adevarul atunci este independent, masurat si verificat. Acest lucru inseamna ca, convingerile tale nu vor avea nici un efect asupra realitatii in sine. Daca crezi ca lumea este pacifica sau violenta, gandurile tale nu vor avea nici un impact asupra nivelului de pace din lume.

Dar daca realitatea este macar partial subiectiva, atunci nu poti separa adevarul extern de propriile tale ganduri. Gandurile tale vor afecta realitatea externa. Acest lucru inseamna ca nu poti doar sa te uiti la realitatea externa, pentru a cauta adevarul, deoarece gandurile tale o creeaza. Daca crezi ca lumea este pacifica sau violenta, gandurile tale contribuiesc la modelarea lumii, in concordanta cu convingerile tale.

Asa ca, daca realitatea este 100% independenta de gandurile tale, atunci are sens sa studiezi realitatea externa, pentru a-ti da seama ce sa crezi. Tot ceea ce putem face este sa percepem realitatea externa cat mai exact posibil, pentru a putea face cea mai buna decizie posibila. Dar daca realitatea este chiar si partial creata de gandurile tale, atunci nu poti doar sa te uiti la realitatea externa, ca un observator impartial. Nu poate fi vorba despre o observare pasiva in acest caz, deoarece tu creezi lucrurile. Propriile tale convingeri vor redefini realitatea.

Daca asa functioneaza realitatea, atunci trebuie sa ne alegem gandurile cu foarte mare grija si responsabilitate, deoarece acestea afecteaza lumea in sine.

Daca crezi intr-o realitate pur obiectiva, esti prins in capcana propriilor ganduri, unde convingerile tale creeaza un nivel mai inalt de obiectivitate decat exista cu adevarat. Prin renuntarea la aceasta convingere, vei fi mai capabil sa profiti de puterea creativa a gandurilor tale. Si pentru a-ti folosi creativ gandurile, trebuie in primul rand sa crezi ca este cel putin teoretic posibil sa faci acest lucru. Exista cateva motive, de ce acest lucru este valabil. In primul rand, in cazul in care teoria cuntica este adevarata, atunci este clar ca observatiile noastre influenteaza realitatea. Totusi, nu trebuie sa patrunzi in fizica cuantica pentru a vedea cum afecteaza gandurile tale realitatea. Cel putin ar trebui sa fie evident faptul ca esti capabil sa interactionezi cu lumea prin actiuni directe. Daca iei o decizie de a face ceva si apoi faci acest lucru, gandurile tale afecteaza realitatea prin intermediul actiunilor tale. In al doilea rand, gandurile tale pot afecta realitatea prin actiuni indirecte, prin care gandurile tale fac o auto-profetie. Daca te duci la munca in fiecare zi, este o auto-profetie. Nu exista nici o lege in univers care sa spuna ca trebuie sa faci acest lucru. Convingerile tale sunt cele ce te fac sa te duci la munca in fiecare zi. Si cand faci acest lucru, ai un impact asupra lumii, prin intermediul actiunilor tale. Convingerile tale referitoare la realitate vor fi reflectate in actiunile tale, deseori in maniere extrem de subtile. In al treilea rand, poate exista o cale ce permite gandurilor tale sa aiba un impact asupra realitatii, in timp ce ocolesti actiunile directe, cum ar fi prin mijloace supraconstiente. De exemplu, gandurile tale cu privire la a dori sa incepi o afacere propria, cumva mobilizeaza universul, pentru a-ti aduce resursele de care ai nevoie, prin experiente de sincronizare? Multe persoane cred ca asa trebuie sa se intample. Dar, fie crezi in efecte supraconstiente, fie nu, ar trebui macar sa fii capabil sa accepti ca gandurile tale pot schimba realitatea prin actiuni directe sau indirecte.

Poti actiona asupra lumii. Poti sa muti lucrurile, sa vorbesti cu oamenii, sa faci schimbari, etc. Bineinteles, daca porti convingerea ca actiunile tale vor fi ineficiente, atunci te creezi ca fiind o entitate fara putere. Dar daca ti-ai schimba convingerile cu privire la acest lucru, atunci ai putea sa schimbi in mod semnificativ lumea. Gandurile tale nu sunt doar observatii pasive. Ele au o componenta creativa in ele. Si acea componenta, oricat de mica ar fi, inseamna ca, creezi ori de cate ori gandesti. Fie iei decizii in mod direct sau iti programezi subconstientul sau emiti intentii supraconstiente, ce in cele din urma se vor manifesta. Acesta este un punct cheie. Intelege ca convingerile sunt decizii. Sunt alegeri. Cand mentii o convingere, nu doar observi realitatea – o creezi in mod activ. Asa ca, daca adopti o convingere ca vei pierde in greutate, intelege ca ceea ce faci este sa alegi sa pierzi in greutate. Iti fixezi o profetie pe care doresti sa o indeplinesti. Daca gandurile tale nu ar putea avea un impact asupra realitatii, atunci acest lucru ar fi imposibil. Dar daca gandurile tale pot si au un impact asupra realitatii, atunci este doar bun simt sa alegi convingerile, ce se aliniaza cu ceea ce iti doresti sa creezi. Daca esti supraponderal si crezi ca nu poti slabi, de fapt alegi sa fii gras. Si sublinierea acestei convingeri poate fi o intreaga retea de convingeri, ce te lipsesc de putere.

Convingerea ca realitatea este pur obiectiva si ca gandurile tale nu o pot influenta, nu este altceva decat o auto-profetie. In consecinta abuzezi de puterea gandurilor tale, pentru a te slabi de putere. Si doar frica cauzeaza aceste decizii pe care le iei. Frica ca, daca ai imbratisa pe deplin puterea creativa a gandurilor tale, nu ai fi capabil sa ii faci fata. Si ca vei fi coplesit de un sentiment de responsabilitate. Dar aceasta frica este de asemeni o convingere, una la care esti liber sa renunti, deorece nu iti foloseste. Ai puterea de a renunta la ea, atunci cand esti pregatit.

Asa ca, problema cu a privi doar in afara ta pentru a decide ce sa crezi, este ca te lipsesti de putere facand acest lucru. Aceasta abordare ar avea sens doar daca ai fi un observator pasiv ce vizioneaza un sistem independent. Dar nu este aceasta realitatea in care traiesti. Nu esti un observator pasiv. Esti parte din ceea ce observi. Chiar acum te poti percepe ca o parte insignificanta dintr-un intreg, dar poti alege sa joci un rol mult mai mare si de impact, daca asta doresti sa faci.

Este adevarat ca cu o putere mai mare vine si o responsabilitate mai mare? Nu. Responsabilitatea ta ramane aceiasi, indiferent de cat de multa putere ai. Poti doar sa renunti la putere, dar niciodata la responsabilitate.

Si primul mod in care poti sa renunti la putere este sa crezi, in mod eronat, ca nu detii puterea, pe care de fapt o ai chiar acum.