Dozarea muncii tale este unul din cele mai comune ponturi ale productivitatii. Cu toate acestea am avut intotdeauna o mica problema cu asta. Dozarea transforma sarcinile mici in sarcini mari, proiecte consumatoare de timp. Oricand fac cate ceva, caut sa impart acea munca in elemente mai mici, pentru a o face mai usor si mai repede.

Procesul de dozare al catorva scrisori sau facturi la un moment dat, de exemplu, este deasemenea o cerinta mai grea, indiferent care sunt presupusele venituri ale productivitatii. Vreau sa evit oboseala si plictiseala muncii, multumesc. Mai mult, imi place ajutorul motivational de a avea posibilitatea sa bifez o sarcina ca si facuta. Daca vrei sa-ti dozezi munca, gandeste-te la toate scrisorile pe care trebuie sa le sortezi inainte de a putea sa-ti bifezi sarcina.

Asta nu inseamna ca dozarea nu-si are rostul ei. Dupa intorcerea dintr-o vacanta recenta, de exemplu, am descoperit ca aveam cateva sute de e-mailuri prin care trebuia sa trec. Facand cateva grupari a cate 25 de e-mailuri a fost foarte eficient. In principiu, daca deja planuiesti sa recuperezi din munca ta, este foarte bine. In fond, daca primesti e-mailuri intr-o baza constanta, dozarea este ideala pentru ca nu vei fi intrerupt cand vei face alta munca. Cu toate acestea, in circumstante normale, de ce ai vrea sa amani un e-mail venit, pana cand ai mai multe in casuta ca sa le procesezi, cand ai putea pur si simplu sa o faci in acel moment al sosirii e-mailului?

Care sunt gandurile voastre despre dozare? O faceti si daca da, cum functioneaza pentru voi?