Reactii comportamentale si psihologice la stres

Reactii comportamentale la stres

Individul stresat incearca sa se adapteze luand masuri pentru a rezolva problemele, dar de multe ori se retrage sau consuma substante excitante. in general, pentru rezolvarea problemelor, individul urmareste inlaturarea sau reducerea influentei factorilor care produc stres. Poate realiza acest lucru prin delegarea unora dintre responsabilitatile sale, printr-un mai bun management al timpului, prin comunicare, solicitarea ajutorului, instruire sau cautarea unor alternative. Ca urmare, stresul se reduce, se stimuleaza realizarile, spre beneficiul individului, cat si al organizatiei. Retragerea poate imbraca forma absentelor sau demisiei, avand ca scop eliberarea de stres pe o perioada limitata sau definitiv. Prin retragere, individul isi rezolva problema, dar stresul nu dispare din organizatie.

Consumul de substante excitante (alcool, tutun, droguri) reprezinta cea mai daunatoare si inutila reactie la stres, nerezolvand nici problema individului, nici pe cea a organizatiei.

 Reactii psihologice la stres

In functie de puterea emotiilor la care sunt supusi, indivizii au reactii negative, de intensitati si durate diferite cum ar fi: frustrarea, anxietatea si depresia. Frustrarea reprezinta nemultumirea profunda resimtita de individ atunci cand ceva sau cineva intervine asupra comportamentului pe care il adopta pentru atingerea unui obiectiv.

Cand se pastreaza in anumite limite, frustrarea are efecte benefice. Ea da culoare comportamentului si ii ambitioneaza pe indivizi sa progreseze si sa isi mobilizeze energia pentru a face fata problemelor cu care se confrunta. De exemplu, un director de marketing care observa ca un anumit produs nu se mai vinde la fel de bine ca in trecut va intreprinde actiuni corective.

Consecintele frustrarii sunt insa pozitive numai cand aceasta este intermitenta si cand individul are la indemana mai multe posibilitati de rezolvare a problemei. Cand frustrarea se permanentizeaza si individul nu are alternative, devine o stare interioara emotionala. Poate lua forme agresive cum ar fi protestul, sabotajul sau in extremis violenta. Daca situatia care a provocat aceste manifestari nu se rezolva, apar retragerea sau apatia.

Atunci cand frustrarea apare pe nepregatite sau cand este considerata ca avand cauze nedrepte, se instaureaza agresiunea. De exemplu, atunci cand schimbarea nu este explicata astfel incat sa-i fie inteleasa necesitatea, ea produce frustrare si apoi agresiune. Managerilor le revine misiunea de a mentine frustrarea in limite controlabile, benefice, sau cel putin nedaunatoare organizatiei. De aceea, ei trebuie sa-i pregateasca pe membrii organizatiei pentru schimbari, sa le explice ratiunile acestora, mai ales daca anticipeaza ca vor avea urmari frustrante.

Anxietatea reprezinta reactia la o amenintare fizica sau psihica anticipata, spre deosebire de teama, care este reactia la un pericol prezent. Ambele se produc atunci cand lipseste posibilitatea de aparare fata de pericol. Anxietatea apare in organizatie din cauza vulnerabilitatii angajatilor in fata unor decizii pe care le iau cei care detin puterea si care ii defavorizeaza. Ea poate aparea din cauza unor modificari frecvente, a competitiei interne, in urma careia unele persoane isi pierd pozitia sau reputatia, a ambiguitatii sarcinilor, nesigurantei locului de munca, urmaririi vizibile si continue a activitatii (fie ca este vorba de succese, fie ca este vorba despre esecuri).

Factori personali cum ar fi boala, problemele familiale, instrainarea fata de un grup, ambitiile prea mari au si ei un rol important in instalarea acestei stari. Anxietatea moderata motiveaza, ascute simturile si mareste capacitatea de inovare, fiind sursa unor rezolvari interesante ale problemelor si sarcinilor. Cand insa aceasta devine cronica si depaseste anumite limite, subiectii nu mai gandesc rational. Unii incep chiar sa faca exces de excitante cum ar fi alcoolul, tutunul si drogurile. Cel mai grav este faptul ca anxiosii, mai ales barbatii, nu isi recunosc starea, pe care o considera un semn de slabiciune. Ei blocheaza astfel discutiile pe aceasta tema si incercarile altora de a-i ajuta.

Pentru a mentine anxietatea in limite normale, managerii trebuie sa incurajeze exprimarea ei. Trebuie sa evite pe cat posibil dislocarea indivizilor din grupurile cu grad mare de coeziune, iar cand o fac, sa pregateasca cu grija aceasta miscare. Sa le dea angajatilor feedbackul referitor la performantele lor, sa anunte din timp schimbarile care au loc in cadrul organizatiei, sa evite competitia inutila intre angajati.
Depresia este si ea o stare emotionala incercata de fiecare dintre noi la un moment dat, ca urmare a unei maladii, a unui efort prelungit sau a unui eveniment nefericit. in aceste momente, depresia pe o perioada limitata este benefica, deoarece incetineste reactiile organismului, aparandu-l de un consum prea mare de energie de adaptare. De exemplu, faptul ca, atunci cand suntem foarte raciti, ne simtim deprimati, ne face sa ne odihnim mai mult, sa interactionam mai putin cu altii, ajutandu-ne in procesul de vindecare. in mod normal, depresiile dispar dupa scurte perioade de timp. Energia, pofta de viata, optimismul reapar si viata isi reia cursul normal.

Exista insa persoane la care depresiile se cronicizeaza. Acestea devin din ce in ce mai apatice si mai retrase, nu mai dorm bine (se scoala dupa o ora, doua de somn), nu mai au pofta de mancare, sunt nehotarate, neglijente in privinta propriului aspect, se concentreaza cu greu, se simt vinovate si neajutorate, nu se mai bucura de nimic. Toate acestea le afecteaza puterea de munca, relatiile familiale si sociale, ducand la abuzuri de medicamente, alcool, droguri. Managerii si cei din jur trebuie sa-i ajute pe depresivi sa-si recunoasca problema si sa ii faca sa accepte ajutorul specialistilor, care vor depista cauzele si vor aplica un tratamentul corespunzator care are, in general, rezultate foarte bune.

Leave a Reply