Personalitatea in context educational

CONCEPTUL DE PERSONALITATE

In viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o insusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii.
Inainte de a defini personalitatea trebuie sa definim persoana.
Persoana inseamna individul uman concret. Personalitatea insa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, in scopul intelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoana umana.
“PERSONALITATEA este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic.”
Personalitatea scolarului este totalitatea insusirilor biofizice, psihologice si socio-cultulare , innascute sau dobandite ori organizate intr-un intreg ,care ii asigura un compartament adecvat cerintelor scolii si societatii .In procesul sau sau de formare personalitatea scolarului se prezinta in continua schimbare urmarind sa acumuleze tot ceea ce este util sis a valorifice intr-un mod propriu experinta acumulata petru a raspunde corespunzator cerintelor noi si tot mai complexe ale mediului Conceptele din aceasta definitie sunt :
Organizarea dinamica – Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghideaza in mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii. Termenul implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivaa.
Psihofizic – Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa. Organizarea sa atrage dupa sine functionarea atat a “spiritului”, cat si a “trupului” intr-o unitate inextricabila.
Sisteme – Un sistem este un complex de elemente intr-o interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme exista in mod latent in organism chiar cand nu actioneaza. Sistemele sunt “potentialul nostru de activitate”.
Determina Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gandire specifica atunci cand intra in actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adoptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta.
Caracteristic – Orice comportament si orice gandire sunt caracteristice persoanei si sunt unice pentru aceasta.
Comportament si gandire – Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca . Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra.
Personalitatea este compusa din trei elemente: id-ul (sinele), supraeul (superego) si eul (ego).

Id-ul constituie impusurile noastre biologice, universale care cer satisfacere imediata.
Supraeul este constiinta, id-ul reprezentat in personalitate.
Eul este partea persoanei care este in contact cu realitatea.

Personalitatea e vazuta sub aspect dinamic, adica miscarea “energiei psihice”, a libido-ului intre cele trei instante psihice.
Personalitatea umana se dezvolta printr-o serie de stadii succesive, universale cu substrat biologic si legate de varsta numite “stadiile dezvoltarii psiho-sexuale”.

  • Primul stadiu este stadiul oral (1 an) in care sugarul cauta placere prin acte orale (suptul, muscatul).
  • Al doilea stadiu este stadiul anal (2 ani) cand apare controlul intestinelor si al vezicii urinare.
  • Al treilea stadiu este stadiul falic (3-5 ani) este perioada constientizarii sexuale initiale, sau altfel spus conflictul Oedipal.
  • Al patrulea stadiu este stadiul latentiei (5 ani-pubertate) in care este important dezvoltarea fizica si deprinderile intelectuale.
  • Al cincilea stadiu este stadiul genital cand apare sexualitatea matura.

Din numeroasele definitii ale personalitatii se desprind cateva caracteristici ale acestuia, care evidentiaza faptul ca personalitatea este o structura .
GLOBALITATEA: – Personalitatea unei persoane este constituita din ansamblul de caracteristici care permite descrierea si identificarea ei printre celelalte. Insa nu trebuie sa uitam ca omul este unic prin fiecare persoana. Acest lucru inseamna ca unicitatea individului se contureaza intr-o personalitate unica insa asemanatoare pe anumite criterii, cu personalitatile altor indivizi.

COERENTA: – Majoritatea teoriilor admit ideea existentei unei anume organizari si interdependente a elementelor componente ale personalitatii. Dar cand in comportamentul unei persoane apar acte neobisnuite ele contravin acestor teorii. Personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem functional format din elemente interdependente.

PERMANENTA (STABILITATEA) TEMPORALA: – Desi o persoana se transforma, se dezvolta, ea isi pastreaza identitatea sa psihica. Omul are constiinta existentei sale, sentimentul continuitatii si a identitatii personale de-a lungul intregii sale vieti.

TRASATURA PSIHICA. TIPURILE. FACTORII DE PERSONALITATE.

Trasatura psihica este acel concept care evidentiaza aceste insusiri sau particularitati relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. In plan comportamental, o trasatura este indicata de predispozitia de a raspunde in acelasi fel la o varietate de stimuli. De exemplu timiditatea este o trasatura, fiind in cele mai multe cazuri insotita de stangacie, hiperemotivitate, mobilizare energetica exagerata etc.
Tipurile sunt formate din mai multe trasaturi. ( de exemplu: introvertit, extravertit, ciclotimic etc.)

E. Kretschmer luand in considerare parametrii constitutiei fizice, corporale descrie 3 tipuri, iar asocierile dintre trasaturile fizice si psihice s-au dovedit a fi semnificative pentru cazurile patologice:
Tipul picnic – statura mijlocie, exces ponderal, fata plina, maini si picioare scurte, abdomen si torace bine dezvoltate – caruia ii sunt asociate urmatoarele trasaturi psihice, grupate intr-un profil ciclitomic: vioiciune, mobilitate, optimism, umor, spontaneitate, sociabilitate, dar si superficialitate in relatiile sociale, inclinatie catre compromisuri,
Tipul astenic – cu corpul slab, alungit, maini si picioare lungi si subtiri caruia i se asociaza un profil psihologic numit schizotimic: inclinatie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate, un simt acut al onoarei, meticulozitate etc.
Tipul atletic – tipul cu o dezvoltare fizica si psihica echilibrata
Aptitudinile au o sfera de actiune larga iar deprinderile de limiteaza la executia tiparelor printr-un exercitiu mai lung sau mai scurt.Aptitudinile pot fi private si ca un produs social-istoric prin care diviziunea si specializarea munci au dus la diferentierea aptitudinilor umane.
Personalitatea este o structura formata din trasaturi organizate ierarhic. La fiecare individ exista 2-3 trasaturi cardinale care domina si controleaza celelalte trasaturi.
Notiunea de factor a fost introdusa in psihologie odata cu cu utilizarea analizei factoriale. De exemplu daca un elev are rezultate bune la matematica se poate anticipa ca va avea rezultate bune si la fizica, explicatia fiind existenta unui factor comun, si anume, un mod de rationament tipic. In varful piramidei factorilor se afla factorul general deseori identificat cu inteligenta.
Factorii si trasaturile de personalitate datorita asemanarilor dintre ele sunt utilizati ca sinonomi.

Leave a Reply