Personalitatea ca obiect de studiu al psihologiei

  

Definirea conceptului “personalitate”:

Personalitatea este o structura vie extrem de complexa. Termenul are ma multe intelesuri. Cel ma general inteles se refera la om luat ca fiinta bio-psiho-sociala. In evolutia psihiculul, numai omul este personalitate, ca sinteza a celor trei dimensiuni: biologicul, psihologicul si socio-culturalul.
• Structura este o totalitate organizata in care partile interactioneaza si numa astfel formeaza intregul.
In sistemele vii, structurile se caracterizeaza prin evolutie si autoreglare.

• Personalitatea este organizarea dinamica a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul caracteristic al individului. (G. W. Allport)

Caracteristici ale personalitatii:

  

• Caracterul unitar, integrator si sintetic. Personalitatea cuprinde insusirile psihofizice, structurile cognitive, structurile instrumentale (deprinderi, aptitudini, capacitati), structurile atitudinale (caracterul), structurile afectiv-motivationale etc. ce sunt caracteristice pentru un om sau altul.
• Organizare dinamica. Personalitatea se formeaza in timp prin interactiunea dintre innascut si dobandit si functioneaza previzibil in realizarea afectiva a relatiei omului cu mediul extern si cu lumea interioara proprie.
• Personalitatea asigura o integrare unica in mediul social.

Trasaturi definitorii pentru personalitate:

 

Sunt definitorii pentru personalitate acele trasaturi care se caracterizeaza prin constanta si stabilitate, deci care se repeta in situatii variate.
•O trasatura este o tendinta generala, un mod de manifestare al persoanei.

Stilul cognitiv de prelucrare a informatilor este un exemplu de trasatura de personalitate.
Pe baza experimentala, E. P. Torrance, B si W. Taggart au identificat urmatoarele patru stiluri de prelucrare a informatiilor, ca tendinte spre patru strategii:

• strategie specifica utilizarii emisferei stangi, avand urmatoarele psihologice: activ, verbal, logic, convergent;
strategie specifica utilizarii emisferei drepte, avand urmatoarele caracteristici psihologice: receptiv, spatial, intuitiv, divergent;

• strategie mixta: combina caracteristici de stanga sau dreapta intr-o abordare variabila si alternativa a situatiilor de procesare cognitiva;
• strategie integrativa: combina caracteristici de stanga sau dreapta in proportii egale in prelucrarea informatiilor.

Cum se stabileste prezenta unei trasaturi

 

O trasatura se distribuie in populatie pe o scala de la nivelul cel mai scazut pana la nivelul cel mai inalt. La majoritatea indivizilor, ea se manifesta la un nivel mediu; la unii, ea este prezenta la un nivel scazut, iar la altii ea este la un nivel inalt. Descrierea matematica a distributiei trasaturilor este exprimata prin curba normala a lui Gauss.

Pentru cei superiori se foloseste termenul “inteligent” iar pentru cei inferiori se foloseste termenul “lipsit de inteligenta”. Cei mai multi oameni se situeaza la nivel mediu.

Ereditate, mediu, educatie; factori al formarii personalitatii

 

• Ereditatea specifica: Aceasta este determinata in primul rand, de specificul creierului uman. Sa-l comparam cu al maimutei, specia cea mai apropiata de om.

Greutatea relativa creier-cordon spinal
La om, creierul este de 49 de ori mai greu decat cordonul spinal; la gorila, numai de 20 de ori.

Suprafata circumvolutiunilor
La om, 222600 cm2; la urangutan, 54000 cm2 (J. Roatand, 1962).
• Ereditatea diferentiala este evidenta in structura corporala, in dotatia intelectuala si in temperament. Dotatia ereditara exceptionala este indiscutabila la copiii precoci. De exemplu, poetul italian T. Tasso a vorbit la 6 luni, Mozart a compus la 5 ani. Sh. Read a facut un studiu asupra debililor mintal si a constatat: 28 la suta aveau rude apropiate (mama, tata, frate, copii) tot debili mintal; 7,1 la suta aveau veri primari debili mintal, iar 3,1 la suta aveau rude mai indepartate debili. Genele controleaza structurile anatomo-fiziologice (sistem nervos, organe de simt, glande endocrine), care reprezinta substratul personalitatii.
Potentialul ereditar uman se transforma in personalitate prin interactiunea cu mediul socio-cultural in care traieste copilul, avand loc procesul de enculturatie.

• Enculturatia este procesul de asimilare a valorilor si comportamentelor umane specifice culturii respective (tara respectiva).

Este vorba despre asimilarea mijloacelor de comunicare (limba), a conceptelor, regulilor de vita, credintelor si idealurilor. In copilarie, enculturatia se face indeosebi prin imitatie. Mai tarziu, prin activitate ea devine selectiva si reflexiva. Prin enculturatie, omul se transforma dintr-o fiinta biologica, cum este la nastere, intr-o personalitate in sensul de fiinta bio-psiho-sociala.
Educatia. Psihologic, educatia apare ca o modalitate de actiune a mediului social. Ea incepe in familie, de regula bine asistata si eficienta.
Institutia sociala specializata pentru educatie este scoala.

• Scoala realizeaza educatia ca o activitate organizata sistematic pentru dezvoltarea personalitatii in conformitate cu obiective precis definite intr-o anumita epoca si societate.

Este imposibil sa se stabileasca exact contributia fiecareia dintre cele doua grupe de factori la formarea personalitatii. Dar nici unul nu poate sa lipseasca.
P = f[(E) x (M)]. Se intelege ca nici unul din factori nu poate sa fie zero. (Pentru aceasta relatie, a se vedea modelul propus de Jennings)

Personalitatea ca individualitate

 

 Individualitatea. In biologie, individul este exemplarul singular al unei specii,
fiind purtatorul insusirilor caracteristice ale acestei specii. Si in psihologie, fiecare om
este un individ al speciei homo sapiens.
Cand spunem “Eminescu a fost o personalitate creatoare geniala”, avem in vedere raportarea personalitatii individuale a lui Eminescu la personalitatea omului in general.
Orice personalitate este inainte de toate un individ si o individualitate. Caracteristica definitorie a personalitatii individuale (deci a individualitatii) este unicitatea, irepetabilitatea. In acest sens, urmariti spusele lui Jung:
“Unul isi pune paltonul indata ce se face frig afara, altul insa, avand intentia de a se cali, nu o face (). Unul se supune conditiilor date pentru ca, dupa cum se stie din experienta, nici nu poate face altfel, altul, in schimb are convingerea ca ceea ce a functionat de o mie de ori intr-un anumit fel, a o mie una oara constituie un caz cu totul aparte etc.” (C. G. Jung, Psychologische Typen)
Unicitatea individualitatii este cauzata de interactiunea factorilor ereditate si mediu, astfel incat ecuatia P = f[(E) x (M)] trebuie citita: Individualitatea = f[(E) x (M)].

 

Argumentatia enuntului “Individualitatea este unica, irepetabila”

 

Individualitatea ereditara.

O celula poseda aproximativ 30 000 de gene. Un individ uman, care are 23 de cromozomi pe linie paterna si 23 de cromozomi pe linie materna, ia nastere din unirea unei celule spermatozoid (din cei aproximativ 300 000 000 depozitati in vagin in cursul actului sexual) cu un ovul. “In mod evident, numai o fractiune infinitezimala de combinatii posibile de gene este realizata oriunde in lume.() Fiecare fiinta umana este, in consecinta purtatoarea unui genotip unic.()
Biologul trebuie sa sustina unicitatea absoluta a fiecarui individ uman. Aceeasi afirmatie este fundamentala atat pentru etica, cat si pentru democratie”. (T. Dobzhansky, 1956, cf. G.W. Allport). Imprejurarea de mai sus face ca structura sistemului nervos sa fie foarte diferita de la om la om. “Indivizi incep viata cu creiere care difera enorm intre ele atat la numarul, marimea si dispozitia neuronilor, cat si la trasaturi mai groaiere.” (K. S. Lashley, 1947).
Factorul innascut este foarte puternic pentru temperament si motricitate si, intr-o oarecare masura, pentru inteligenta. Argumentul experimental pe care il preluam de la Allport este urmatorul: au fost studiati 30 de sugari timp de doua pana la opt luni. Pe aceasta baza, s-au emis predictii cum vor fi la 5 ani. S-a comparat stilul comportamental de la cinci ani cu predictia facuta inainte de un an. Cam doua treimi din toate predictiile au fost corecte, iar o treime au fost false sau in majoritate false. Cel mai bine au fost prognosticate dispozitiile temperamentale. Atasamentele personale, controlul intern si intr-o oarecare masura, inteligenta, care se formeaza sub influentele mediului, au fost mai putin predictibile.
Individualitatea ereditara devine individualitate psihologica sub influentele mediului socio-cultural in care copilul isi formeaza personalitatea. Pentru definirea procesului formari personalitati individuale in colectivitatea umana, C. G. Jung foloseste termenul individuatie.
• Individuatia este un proces de diferentiere care are drept tel dezvoltarea personalitatii individuale. Ea consta intr-o extindere a vietii psihologice constiente. (C. G. Jung, op. cit.)

Individualitate -colectivitate

Se pune intrebarea: poate sa existe individualitate in afara colectivitatii umane? Raspunsul este categoric nu. Individualitatea este (trebuie sa fie) adaptata la normele colective de existenta. “Individualitatea nu este orientata impotriva normei colective. () Norma se constituie din totalitatea cailor individuale care tind sa se orienteze dupa norme. (C.G. Jung, idem).

Leave a Reply