Meditatie asupra realitatii

Metoda Stiintifica presupune ca traim intr-un univers obiectiv, unde observatorul si observatul sunt entitati separate. Acesta este un model de realitate comun folosit in special in civilizatiile vestice. Totusi, cred ca este mai bine sa nu facem aceasta presupunere, deoarece poate fi incorecta. Si in mod sigur nu vrei sa iei decizii in viata, bazate pe un model inexact de realitate. Un model de realitate poate fi stiintific pana la nivelul la care subscrii la acest model de realitate obiectiva a universului. Si in mod sigur acest model are avantajele lui. Nimic nu poate inlocui Metoda Stiintifica, in aria in care aceasta functioneaza. Dar, daca realitatea nu este in intregime obiectiva, atunci este o arie in care  Metoda Stiintifica nu va functiona. Si acesta arie poate fi extrem de semnificativa.

Foarte putine persoane sunt constiente ca Metoda Stiintifica incepe cu o persupunere, ce nu poate fi demonstrata, despre realitate. Chiar si cei mai experimentati oameni de stiinta vor admite ca stiinta incepe cu o presupunere. Sunt multe persoane ce studiaza realitatea obiectiva cu ajutorul Metodei Stiintifice. Dar poti fi la fel de atras de explorarea a ceea ce se afla in afara acesteia. Si rezultatul unei astfel de explorari poate fi un castig potential imens. Daca realitatea este intr-adevar creata de gandurile noastre (cel putin partial) atunci in interiorul lor se afla potentialul, pentru o descoperire enorma in dezvoltarea unamitatii. Si asta daca putem intelege cum functioneaza si daca o folosim in mod corespunzator. Am putea manifesta miracole.

Metoda Stiintifica este o unealta si ca orice alta unealta isi are limitele sale. Este o unealta de studiere a realitatii obiective si in interiorul acestui domeniu, este de nepretuit. Dar nu are valoare in studierea realitatii subiective. Asa ca, daca vrei sa studiezi posibilitatea ca realitatea este creata de ganduri, ca observatorul si observatul sunt conectati inseparabil, atunci nu poti folosi Metoda Stiintifica.

Dar, daca nu traim intr-un univers pur obiectiv, in ce tip de univers traim? In loc ca materia si energia sa fie temelia a tot ce exista, este mult mai probabil ca, constiinta in sine sa fie structura fundamentala. In acest model, lumea este o creatie colectiva a fiintelor constiente. Lumea ramane realitiv stabila, deoarece continuam sa o recreem in acelasi tipar ( trecut, prezent, viitor). Dar, daca fiecare fiinta umana si-ar schimba convingerile cu privire la realitate, atunci aceasta s-ar schimba, pentru a fi in concordanta cu convingerile noastre.

Atunci cand privesti in jurul tau la cum traiesc majoritatea persoanelor, ti se pot parea niste zombii. Se trezesc, merg la munca, mananca alimente nesanatoase, se uita la TV, discuta politica si repeta ciclul pana la pensie. Dupa pensionare se preocupa cu activitati la fel de lipsite de sens si asteapta sa moara. Isi petrec viata gandindu-se la nimic din ceea ce este real, nu fac nimic din ceea ce este real si vorbesc despre lucruri ce nu sunt reale. Dar, din cand in cand, se intampla ceva ce ii trezeste temporar… chiar daca pentru o scurta perioada de timp. Poate ca sunt concediati, sufera din cauza mortii unei persoane apropiate sau se bucura de o descoperire mentale. In acel moment sunt treji, dar deseori intra in panica si cand acest lucru se intampla se intorc la vechia hipnoza in masa.

Poate ca ar trebui sa analizezi punctul in care esti in viata ta si sa iti dai seama, daca percepi realitatea obiectiv sau subiectiv. Daca realitatea ta este obiectiva atunci te inscrii in aceleasi tipare ca si restul lumii, percepand totul ca fiind exterior tie. Si tot ceea ce faci este sa respecti conditionarile cu care ai fost invatat. Dar, daca percepi realitatea ca fiind subiectiva, atunci o viata cu totul noua si deosebita se deschide in fata ta, unde gandurile tale dicteaza contextul si actiunile viitoare.

Si unde constiinta ta este puterea suprema, ce pune lucrurile in miscare.

Leave a Reply