Sunteţi părintele unui adolescent?

“Conversaţii lipsite de afecţiune, replici dure şi pline de superficialitate…” (mărturisea un părinte)

Vă este cunoscută problema şi dumneavoastră? Să vedem împreună ce putem face.

Ce ar trebui să ştim despre comportamentul copilului nostru şi să considerăm a fi normal pentru această etapă de dezvoltare:

• conduita revoltei: – adolescentul refuză sistematic şi ostentativ ceea ce a învăţat sau a fost obligat să înveţe; el adoptă atitudini negativiste, contrazice fără temei, ironizează, utilizează un limbaj ieşit din comun, de multe ori agresiv.
• conduita închiderii în sine – se interiorizează, se izolează, aspecte care determină îndepărtarea de familie.
• conduita exaltării, a afirmării şi a independenţei – adolescentul caută confruntarea cu alţii pentru a-şi verifica calităţile fizice şi intelectuale, adoptă atitudini extreme faţă de tot ceea ce dispreţuieşte sau concordă cu atitudinile sale.

În călătoria descoperirii de sine, să le fim alături copiilor noştri!

Nimic nu este mai important în relaţia părinte-adolescent decât comunicarea!

Iată câteva sugestii practice de îmbunătăţire a comunicării:

• Tânărul trebuie să simtă mereu că părerile şi deciziile lui sunt ascultate şi respectate, că sentimentele lui sunt acceptate.
• Adoptaţi o atitudine pozitivă faţă de adolescent! Este tot atât de importantă ca si cuvintele pe care le alegeţi pentru a va exprima faţă de el.
• Incercaţi să vă ascultaţi copilul atunci cand e trist sau suparat, admiteţi-i durerea interioară şi daţi-i o şansă să vorbească despre durerea lui.
• Autocontrolul vă va ajuta să nu rănitxi sentimentele propriului copil, astfel putând să-i dea un bun exemplu despre cum să procedeze atunci cand e supărat, pentru a nu răni pe ceilalţi.
• Faceţi ca rezolvarea problemelor să vă transforme într-o echipă pe dvs şi pe propriul copil. Consultaţi-l cu privire la problemele casei.  S-ar putea să vă surprindă în mod plăcut!

• Sprijiniţi-l întotdeauna, chiar dacă vă respinge sau nu sunteţi mereu de acord cu acţiunile lui.
• Acordaţi-i încredere. Dacă aveţi încredere în el, atunci şi el vă va acorda mai multă încredere.
• Abordaţi subiecte importante de religie, politică, relaţii, dileme ale umanităţii, etc. Sunt domenii preferate la aceată vârstă.
• Laudaţi-l şi încurajaţi-l. Nu-l etichetaţi, spunându-i “încapaţânat”, “oaia neagră a familiei”.
• Negocierea este bună şi pentru că le impune parinţilor să examineze regulile pe care le aplica si să le schimbe în mod conştient şi atent pe măsură ce se dezvoltă adolescenţii.
• Obişnuiţi-vă să comunicaţi indirect, este adesea cea mai eficientă metodă de comunicare cu adolescenţii (prin e-mail, chat, bileţele, etc.)
• Nu cereţi ceea ce d-voastră nu puteţi respecta! Defectele părinţilor sunt armele pe care adolescentul le întoarce împotriva lor.

• Fermitate in manusa de catifea. Stabiliţi reguli împreună şi fiţi consecvenţi în aplicarea lor.
• Sanctiune fără umilinţă!
• Soluţionaţi conflictele prin dialog, nu prin forţă!
• Renunţaţi să faceţi totul în locul lui! Sunt consecinţe ale actelor sale pe care trebuie să le înveţe singur.
• Acordaţi-i libertatea de a încerca lucruri noi şi de a-şi dezvolta un sistem de valori.
• Săptămânal, să aveţi activităţi împreună, simple, ca ieşitul la o îngheţată. Respectaţi-le!
• Luaţi masa împreună, în familie, oricât de des puteţi. Este un bun prilej de discuţii şi întăreşte sentimentul apartenenţei la familie.