In ciuda fundalului eternitatii, viata noastra umana este foarte, foarte scurta, ceva mai mult decat o clipa cosmica. Unii oameni trateaza acest lucru ca ceva foarte serios dar in realitatea nu trebuie sa fie. Este total inutil sa rezistam mortii, sa ne temem, sa o tratam ca pe un dezastru. Moartea doar exista. Multi oameni in schimb o privesc ca pe o absolvire. Simt o mare compasiune, nu pentru cei ce mor, ci mai degraba pentru modul inept in care suntem conditionati social sa vedem moartea – repetitia perfecta pentru o suferinta garantata. Nu exista o moarte inutila, cu totii trebuie sa murim. Trebuie sa trecem peste absolvire si sa progresam spre o noua faza a existentei noastre. Acest atasament pentru temporaneitate provine cel mai probabil din dubiul existentei vietii de dupa moarte. In timp ce anumiti oameni se bazeaza pe credinta pentru a face pace cu moartea, altii pun mai multa baza pe experientele de prima mana.
Te-ai gandit vreodata cum ai vrea sa mori? Daca e vorba de multa durere, moartea devine o binecuvantata alinare, ceva care astepti cu nerabdare. Punctul de vedere social dominant, te incurajeaza sa respingi aceasta perspectiva asupra mortii ca fiind insensibila, disociata si poate chiar psihopata. Dar exista un nivel profund de compasiune si in acest punct de vedere. Sursa durerii este atasamentul nesanatos spre ceea ce este prin definitie temporar. Aceasta realizare este calea de a transcede cu adevarat durerea prin descoperirea unui adevar mai mare, nu o incercare zadarnica de a te ascunde in spatele unui scut de negare. Daca permiteti compasiunii sa se largeasca si sa devina mai profunda in loc sa o tineti fixata pe notiunea de tragedie, va poate duce la un nou nivel de constientizare. La acest punct incepeti sa vedeti ce este moartea cu adevarat, un strigat indepartat fata de ceea ce conditionarea sociala ne invata.
Moartea este un partener extrem de valoros, este o reamintire constanta sa nu luam viata ca pe un lucru de la sine inteles. Iar cea mai mare lectie este aceea ca drumul spre fericire este sa traiesti in asa fel incat sa te simti gata sa mori in orice moment.
Dintr-o privire obiectiva, este intr-adevar o sansa sa poti muri in orice moment, indiferent de varsta sau de starea de sanatate. A trai incongruent cu acest fapt este a trai in negare. Pentru a trece dincolo de negare, trebuie sa gasesti o cale de a face pace cu moartea, a voastra si inevitabil a tuturor celorlalti.
Nu trebuie sa ajungi o destinatie arbitrara pe scara realizarilor pentru a te simti gata sa mori, nu asa functioneaza. Totusi cel mai bun mod de a face pace cu moartea este sa ajungi la acel stadiu in care accepti ca ai facut tot ceea ce ai putut mai bine, ca ai constiinta curata si ca motivatiile tale au fost onorabile.
Atunci cand moartea iti spune ca esti pe calea gresita, solutia nu este sa fugi si sa te ascunzi. Solutia este sa asculti mai profund, recunoscand adevarul pe care il evitai si sa faci schimbari dificile in viata ta dar necesare. Neputinta de a accepta moartea este adevarata tragedie.