Realitatea subiectiva simplificata

Iata cateva definitii ce va pot ajuta sa intelegeti mai bine contextul :

Realitatea obiectiva – este perspectiva ca tu esti personajul principal din lumea viselor si ca lumea este solida, reala si obiectiva. O persoana ce crede in realitatea obiectiva nu s-ar gandi in mod normal la lumea fizica ca fiind un vis, accepta (social conditionata) notiunea ca lumea viselor este realitatea in sine. Lumea obiectiva in sine este vazuta ca fiind baza pentru cunoastere. Retineti ca nu poate exista nici un fel de dovada ca acest lucru este modul in care realitatea functioneaza cu adevarat, este o presupunere exagerata nedemonstrabila. De asemenea nu poate fi falsificata.

Solipsism – este perspectiva ca tu esti personajul din vis si ca lumea viselor este in intregime o proiectie a ta, un alt fel de iluzie sau pur si simplu imposibil de recunoscut. Alte persoane nu sunt reale in acelsi mod in care esti tu. Propria ta minte este faza pentru cunoastere. Chiar daca este imposibil de dovedit ca este gresita, pentru ca solipsism nu  este obiectiv falsificabil, multor filozofi nu le place termenul de solipsism deoarece il vad ca o fundatura filozofica.

Realitatea subiectiva – este perspectiva ca adevarata ta identitate este visatorul ce are visul, asadar tu esti recipientul constient in care are loc intreaga lume din vis. Trupul si mintea ta este avatarul tau in lumea viselor, personaj ce iti ofera o perspectiva in prima persoana, pe masura ce interactionezi cu continutul propriei tale constiinte. Dar avatarul tau nu este propria ta persoana asa cum nici celelalte personaje din vis nu sunt. Aceasta perspectiva de asemenea nu este obiectiv falsificabila, asa ca nu poate fi demonstrat ca este gresita. Totusi este o cale foarte bogata si abila de a interactiona cu lumea de vis a realitatii pe multiple nivele.

Realitatea obiectiva si realitatea subiectiva se contrazic? – aceasta depinde de perspectiva ta. Daca incepi din perspectiva realitatii obiective, atunci vei spune ca nu pot coexista amandoua. Daca realitatea obiectiva este corecta atunci realitatea subiectiva trebuie sa fie falsa. In cel mai bun caz vei fi capabil sa adopti mentalitatea solipsism-ului in contextul mai larg al realitatii obiective, dar nu poti potrivi perspectiva realitatii subiective in cadrul realitatii obiective. Aceasta este o limitare majora a modelului realitatii obiective. Realitatea obiectiva respinge realitatea subiectiva dar nu poate niciodata sa o infirme, asadar realitatea obiectiva respinge inerent o potentiala perspectiva valabila. Aceasta este o defectiune majora a modelului realitatii obiective. Daca un model nu are loc pentru toate perspectivele potential valabile, nu este un model bun. In consecinta nu putem niciodata sa avem incredere deplina in acest model deoarece poate foarte bine sa fie complet gresit. Daca ne bazam deciziile pe acest model, vom putea lua o decizie inexacta dupa alta, dar nu vom sti niciodata. Este prea limitat pentru scopurile noastre, ca si cum am trece prin viata cu un brat legat la spate.

Principala exceptie unde realitatea obiectiva ne permite sa integram un subset al realitatii subiective este in timpul viselor noastre nocturne. In acest fel vei spune ca visele tale nocturne sunt cuprinse in sfera de aplicare mai mare a realitatii obiective, asadar inca esti o fiinta fizica dormind pe un pat, avand acea experienta mentala interna atunci cand visezi noaptea. Oricine a experimentat un vis lucid stie aceasta perspectiva destul de bine. Totusi, observa ca atunci cand nu esti pe deplin lucid, esti pacalit sa gandesti ca lumea ta de vis subiectiva este de fapt o alta lume a realitatii obiective. Accepti orbeste ca tu esti personajul din vis, complet ignorand ca tu esti de fapt visatorul si ca intreaga lume este continuta in constiinta ta. Dar bineinteles ca gresesti si nu vei realiza acest lucru pana cand nu te vei trezi sau devii lucid in interiorul visului. Deci, cum sti ca nu faci aceiasi presupunere gresita chiar acum? Ai fost vreodata lucid in timp ce erai treaz?

Chiar daca realitatea obiectiva nu poate accepta natura subiectiva a viselor nocturne, esueaza complet sa ia in considerare perspectiva realitatii subiective la nivelul realitatii fizice treze. Daca subscrii la acest model,  in practica va obliga sa ajungeti la concluzia ca persoanele care cred in realitatea subiectiva sunt complet eronate sau delirante – aceasta este natura sistemului de credinte ce respinge alte perspective potential valide.

Acum sa consideram realitatea obiectiva din perspectiva realitatii subiective. Un model inteligent de realitate trebuie sa tina cont de toate perspectivele potential valide si realitatea subiectiva face acest lucru foarte bine. Nu respinge din start realitatea obiectiva. Aseaza pur si simplu realitatea obiectiva la un alt nivel. Lumea obiectiva este lumea viselor, care este de fapt o simulare ce ruleaza in constiinta mai mare ce te reprezinta. Prin trecerea la perspectiva persoanei intai si interactionand cu simularea din interior – care este desigur o perspectiva foarte seducatoare de adoptat – poti experimenta perspectiva realitatii obiective in cadrul mai larg al realitatii subiective.

 

Daca ati vazut filmul Matrix, atunci cand personajele ajung in Matrix si interactioneaza cu el, sunt in lumea realitatii obiective a simularii. Lasand deoparte abilitatile lor fizice consolidate si ajutorul din afara pe care il primesc, corpurile lor sunt inca supuse legilor simularii, la fel cum corpul tau este supus legilor acestei simulari a realitatii obiective.

Dintr-o perspectiva a realitatii subiective, realitatea obiectiva descrie in mod simplu proprietatile lumii viselor, in timp ce realitatea subiectiva este perspectiva ce stie ca este doar un vis. Aceste doua perspective pot coexista fara a se contrazice reciproc. Nici realitatea obiectiva, nici cea subiectiva nu sunt falsificabile, asa ca nu poti demonstra ca vreuna este gresita dintr-un punct de vedere obiectiv. Totusi dintr-un punct de vedere subiectiv, experienta realitatii subiective din interior si modul in care conteaza pentru realitatea obiectiva pare mult mai logic decat simpla respingere a realitatii subiective de catre realitatea obiectiva. Realitatea subiectiva permite de asemeni perspectiva potential valabila a solipsismului. In consecinta gasesc ca contextul mai larg al realitatii subiective este mult mai precis.

Esti de accord ca are sens pentru un model rezonabil de realitate sa tinem cont de toate sub-modelele potential valabile ce nu pot fi falsificabile? La urma urmei daca nu poti infirma ceva, atunci modelul nostru ar trebui sa ia in considerare posibilitatea ca este adevarat (fara a accepta orbeste ca este adevarat, totusi). Astfel nu putem avea incredere niciodata in modelul nostru, asa cum nu putem avea incredere niciodata in realitatea obiectiva.

Realitatea subiectiva nu este un model usor de inteles si de adoptat in cazul in care esti implicat in perspectiva realitatii obiective. Dar daca reusesti sa ajungi acolo, vei gasi ca are mai mult sens decat realitatea obiectiva si iti permite sa iei mai multe decizii corecte.

Nu pierzi puterea modelului realitatii obiective deoarece realitatea obiectiva este continuta in intregime in realitatea subiectiva, dar adaugi un recipient extern ce iti permite sa integrezi si sa accepti alte perspective, de asemenea.                         

Leave a Reply